Am modificat articolul ultima data pe: 27.05.20

 

Cu totii folosim sapunul de cateva ori pe zi si il cunoastem foarte bine. Pentru unii este necesara o formulatie mai gentila cu pielea, pentru altii una mai aspra, cu un parfum placut sau fara miros, existand cate o versiune pentru fiecare. Dar te-ai gandit cand a aparut acest articol, care a fost forma sa rudimentara si cum se facea?

 

Il folosesti de fiecare data cand te speli pe maini si pe fata, pentru a le igieniza, sau atunci cand faci dus, si nici nu te gandesti ca acest produs ti-ar putea usura viata, in fiecare zi. Spunem asta deoarece sapunul te scapa de tot felul de bacterii si lucruri care isi gasesc, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, o “locuinta” pe pielea ta, si nu toate sunt bune pentru tine. Acum te gandesti la ce oferte sa mai incerci, care miros va fi mai placut de resimtit dupa ce te usuci pe maini sau pe fata, ori care culoare este mai interesanta pe chiuveta din baie, de exemplu. 

Stii, totusi, ce varsta are sapunul, ca si categorie de produs? Cine l-a inventat? Care au fost primele formulatii? Afla din aceste randuri. 

 

Primele semne

Cele mai vechi dovezi ale existentei unor materiale asemanatoare cu sapunul dateaza din 2800 i.e.n, in Babilon. Se pare ca babilonienii au fost primii – cel putin, din cercetarile arheologice realizate pana in prezent – care au stapanit reteta producerii de sapun. Iar prima “reteta” include folosirea grasimilor fierte cu cenusa. Produsul rezultat era folosit pentru spalarea bumbacului si a lanii pentru textile, intrebuintandu-se si in scop medicinal pentru cel putin 5000 de ani. 

Babilonienii nu au fost singurii care s-au intrebuintat de astfel de articole sau care le-au creat, dovezi existand si in cadrul civilizatiilor egiptene, mesopotamiene si romane sau grecesti. In general, sapunurile respective erau produse dintr-un amestec de grasimi, uleiuri si saruri. Nu erau destinate igienei personale sau bailor, ci, mai degraba, pentru curatarea ustensilelor si a altor lucruri. 

Un papirus din 1550 i.e.n. dezvaluie ca egiptenii antici amestecau grasimi de origine animala cu uleiuri vegetale si saruri alcaline pentru a produce substante asemanatoare sapunului asa cum il cunoastem noi. 

Retete antice

Fenicienii foloseau seu de capra si cenusa de lemn pentru a-si produce sapunul in 600 i.e.n., iar in Levant se fierbeau in ceaune mari din cupru, pret de cateva zile, ulei de masline cu cenusa alcalina si var nestins, dupa care se turna in forme si se lasa sa se raceasca, pentru arome placute adaugandu-se ierburi aromatizate precum lavanda sau coada soricelului. 

In Imperiul Roman, sapunul se facea din seu si cenusa, fiind folosit drept pomada pentru par, in special de germani si gali, evitandu-se spalarea fetei. In 300 e.n, Zosimos din Panopolis remarca modul in care se facea sapunul pentru piele, acesta fiind realizat din lesie, care indeparta impuritatile de pe piele si tesaturi. Abia din secolul al doilea, e.n, acest produs a inceput sa fie folosit pentru igienizarea corporala, cele mai bune formulatii fiind cele germane si celtice. 

Si in China antica exista dovezi ale folosirii sapunului, acesta fiind un detergent din semintele unei plante, ori din amestecul pancreasului de porc cu cenuse de plante. Abia in epoca moderna, sapunul in forma sa clasica a ajuns si la chinezi. 

 

Originea numelui produsului

Numele de “sapun” vine de la celticul “saipo”, care este denumirea data de catre celti amestecului format din grasime de animal si cenusa de plante. 

Se mai spune si ca sapunul isi are denumirea de la muntele Sapo din Roma, sau din limba latina, unde “sapo” a aparut in scrierea Historia Naturalis a lui Plinius cel Batran. 

 

Ce se gasea in sapunuri

Sapunul este un articol pentru curatenie care era facut din ingrediente naturale de origine animala si vegetala, precum grasimi sau seu de animale, lesie si uleiuri vegetale (cocos, masline, castor, etc.). 

In prezent, se folosesc grasimi si un ingredient alcalin, fiind preferat procesul de amestecare la rece, si nu la cald, precum la inceputuri. 

 

Primele scaderi de preturi si sapunul modern

Desi, initial, tehnica folosita pentru producerea sapunurilor era cunoscuta de putini mestesugari si se vindea scump doritorilor, fiind un produs de lux, in timp, aceasta a suferit modificari si s-a simplificat, devenind accesibila maselor abia in 1791, cand francezul LeBlanc a descoperit un procedeu chimic economic. 

La peste 20 de ani dupa aceea, un alt francez a gasit o legatura intre glicerina, acizi si grasimi, astfel ca a realizat schema de productie pentru sapunul modern. De atunci si pana in prezent, nu au existat modificari exponentiale ale acestei retete de sapun solid. 

 

Diferente intre sapunul pentru piele si cel de rufe

La jumatatea secolului al nouasprezecelea, pe masura ce oamenii au inteles mai multe despre cum functioneaza ingredientele, au aparut pe piata articole pentru baie si unele pentru spalat rufe. 

 

Sapunul lichid

Acesta a fost descoperit si introdus pe piata in anii 1970 si a cucerit, incetul cu incetul, toate segmentele de piata. In prezent, exista sapunuri lichide pentru fata, maini, corp sau chiar rufe ori vase. 

 

Diversitate

In prezent, exista nenumarate tipuri si formulatii in comert, folosite pentru diferite lucruri. Sapunurile sunt disponibile pentru uz personal, comercial si industrial, existand optiuni facute manual, artizanale, industriale sau comerciale. Se folosesc pentru a spala rufe, vase, masini, pentru animalele de companie, pentru copii, maini, fata sau corp, printre altele. 

Cele mai cunoscute sapunuri

Sapunul de Alep este unul din cele mai faimoase nume de pe aceasta nisa, din toate timpurile, originand de pe Drumul Matasii din Alep, unul din orasele antice ale lumii. Reteta nu s-a schimbat in timp, folosind si acum ulei de masline, apa, ulei esential de frunze de dafin si hidrozid de sodiu, incalzite si lasate sa se raceasca natural. 

Sapunul de Castilia e unul din cele mai populare produse de igienizare de origine europeana, reteta lui fiind inspirata din cea a celui de Alep, folosind mult ulei de masline si renuntand la cel de dafin, avand o culoare alba, spre deosebire de cel de Alep cu o nuanta inchisa, maronie. Nu isi pierde potenta in timp, putandu-se folosi si pentru fata si corp, si pentru copii sau rufe. 

Sapunul negru este realizat in Africa, fiind facut din cenusa de plante africane, existand cate o reteta pentru fiecare trib din Africa de Vest, si nu numai, care sunt tinute secret. Cenusa de frunze arse este amestecata cu unt de shea, ulei de palmier si de cocos si se gateste pana cand devine stabila, dupa care se lasa sa se usuce pret de doua saptamani. 

 

Aboneaza-te
Anunta despre
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments